Element incalzire electrica SiC

Element incalzire electrica SiC

Rezistenta din carbura de siliciu (SiC) este de obicei o tija tubulara extrudata sau un cilindru facut(a) din granule de carbura de siliciu de inalta puritate, care sunt legate intre ele fie printr-un proces de fuziune, fie printr-un proces de recristalizare al granulelor la temperaturi de peste 3900°F (2150°C). Rezultatul este un material chimic stabil, cu un coeficient scazut de dilatare termica, si o tendinta mica de deformare.

Procesul de recristalizare formeaza granule fine de carbura de siliciu, care actioneaza ca si "punti" sau puncte de conexiune intre granulele mari, formand astfel caile conductoare electric. Numarul de "punti" formate, determina rezistenta electrica a materialului - cu cat numarul este mai mare, cu atit rezistenta lui electrica este mai mica. Secretul pentru crearea unui element de incalzire bun este controlarea acestui proces de recristalizare in material, astfel incat sa se obtina o valoare a rezistentei electrice coerente in material.

Factorii care influenteaza viata unui element de incalzire/rezistenta electrica din carbura de siliciu includ tipul de atmosfera din cuptor, puterea pe unitatea de suprafata la care este utilizat elementul, temperatura de operare, modul de functionare al elementului (continuu sau intermitent) precum si intretinerea lui. Tipul de cuptor, proiectarea si incarcarea cuptorului, joaca un rol la fel de important. Transformatoare utilizate pentru elementele de incalzire din carbura de siliciu au multiple trepte in secundar, din cauza schimbarii in timp a rezistentei electrice a elementelor de incalzire. Elementele de incalzire din carbura de siliciu avand o porozitate de 20-30%, oxideaza sau reactioneza in timp cu atmosfera cuptorului, ceea ce duce la o crestere a rezistentei lor electrice. Oxidarea determina o reducere a numarului "puntilor" din sectiunea transversala a elementului, rezultand o crestere a rezistentei electrice.

Temperatura de lucru, pana la 1550°C.